Sari la conținut

La Duminica a cincea din Postul Mare – Sfantul Teofan Zavoratul

din ” Pregatirea pentru spovedanie si pentru Sfanta Impartasanie – Predici la Triod”, Sfantul Teofan Zavoratul

Acum e proslavita Sfânta Maria Egipteanca, dintre marile pacatoase o mare dreapta.

Asadar, bucurati-va, pacatosilor! Va e deschisa nu numai usa pocaintei, ci si camara slavei! Uitati-va ce era Maria si ce a ajuns, si însufletiti-va spre a alerga cu barbatie pe calea ei.

Domnul a chemat-o, ea s-a sculat si a mers Рsi merg̢nd, nu s-a mai ̨ntors sa priveasca ̨napoi. Si pe noi toti ne cheama acum Domnul Рsi cine n-a raspuns la aceasta milostiva chemare a Lui ? Aproape toti s-au pregatit pentru primirea sfintelor Taine, s-au spovedit si s-au ̨mpartasit, adica au raspuns chemarii si s-au sculat. Deci, sa mergem acum neabatut si pe calea pe care a mers Maria, ca sa ajungem si acolo unde a ajuns ea ̨n cele din urma.

Sfânta Maria, pocaindu-se, a lasat tot si, trecând Iordanul, petrecând acolo în pustie vietuire cumplit de aspra, s-a curatit de patimi si s-a mântuit. Iata pilda! Pregatiti-va sa-i urmati.

Poate ca nimeni dintre noi nu a fagaduit sa faca chiar la fel; dar toti suntem datori sa facem tocmai la fel, daca este sa tinem seama nu de înfatisarea dinafara a faptelor sfintei, ci de duhul si de puterea lor.

Departându-se în pustie, sfânta Maria s-a rupt de înselarile lumii si prin aceasta a înlaturat toate ispitele din partea lor. Dupa aceasta, pacatul putea sa o atraga doar prin trup. Dar nici trupul n-avea odihna în pustie. Postul, culcarea pe jos, arsita si gerul îl istoveau. Si iata doua mijloace puternice prin care sfânta a tinut piept în lupta si a învins pacatul: departarea de lume si istovirea trupului.

Istovirea trupului este un mijloc lesne de ̨nteles si la ̨ndem̢na pentru noi toti. Micsoreaza ratia de hrana, r̢nduieste-ti mai multa osteneala si mai putina odihna si somn, ̨n locul moliciunii alege asprimea, ̨n locul caldurii frigul, ̨n locul moleselii ̨ncordarea, ̨n locul tuturor m̢ng̢ierilor trupesti chinuirea de sine Рsi vom istovi trupul nostru, iar prin aceasta vom istovi patimile ce-si au ̨n el salasul.

Dar cum sa ne îndepartam de lume noi, cei care traim în lume ?

Este o ̨ndepartare de lume cu trupul Рaceasta este ̨ndepartarea ̨n pustie; dar este si o ̨ndepartare de lume fara a iesi din lume: ̨ndepartarea de felul ei de viata.

Prima nu e la îndemâna tuturor si nu sta în puterea tuturor; a doua e de datoria tuturor si trebuie împlinita de catre toti.

Si iata, tocmai la aceasta ne chema sfântul Andrei în canonul sau atunci când sfatuia sa ne îndepartam în pustie prin legiuirea buna.

Asadar, leapada naravurile lumesti, si fiecare fapta a ta, fiece pas al tau, sa le savârsesti asa cum porunceste legea cea buna a Evangheliei: si ai sa vietuiesti în mijlocul lumii ca în pustie.

Aceasta buna legiuire se va face între tine si lume ca un perete despartitor, din pricina caruia nu vei vedea lumea. Ea va fi înaintea ochilor tai, însa ca si cum nu ar fi.

In lume vor continua schimbarile ei, iar tu vei avea rânduielile tale.

Lumea va merge la teatru, tu la biserica; ea va dansa, tu vei bate metanii; ea va fi la plimbare, tu acasa, în însingurare; ea va fi întru graire desarta si glume, tu întru tacere si slavoslovire a lui Dumnezeu; ea va fi în placeri, tu în osteneli; ea va citi romane desarte, tu vei citi Dumnezeiestile Scripturi si scrierile Sfintilor Parinti; ea va fi la petreceri, tu vei sta de vorba cu cei de un cuget cu tine sau cu parintele duhovnicesc; ea îsi va face socoteli egoiste, tu vei face jertfa de sine; ea va fi în visari patimase, tu în cugetare la cele Dumnezeiesti.

Si astfel, ̨n toate traseaza-ti reguli si introdu-ti r̢nduieli de viata potrivnice obiceiurilor lumesti Рsi vei fi ̨n lume ̨n afara lumii, ca ̨n pustie. Nici tu nu vei fi vazut ̨n lume, nici lumea nu se va vedea ̨n tine. Vei fi ̨n lume pustnic Рsi vei deveni urmator al sfintei Maria, fara a te ̨ndeparta ̨n pustie.

Daca, precum am amintit, vei adauga la aceasta si tinerea trupului tau în post, în osteneli, în priveghere si, îndeobste, în lipsa de orisice odihna, vei stapâni amândoua mijloacele cu care si-a biruit patimile Sfânta Maria si s-a mântuit.

Pe scurt, în doua vorbe: fugi de odihna trupului si pune-ti rânduieli de viata potrivnice obiceiurilor lumesti, altfel spus îngradeste-te cu legiuirea cea buna. Fa asa: vei birui patimile si tu, te vei mântui.

Caci, iata, potrivit ̨nvataturii Sf̢ntului Isaac, ce va fi cu tine daca vei stap̢ni am̢ndoua aceste mijloace: supunere a simturilor, trezvie a mintii, bl̢ndete a g̢ndurilor, miscari luminoase ale mintii, s̢rguinta la fapte, g̢nduri ̨nalte si subtiri, lacrimi ce nu cunosc masura, pomenire a mortii, ̨ntreaga ̨ntelepciune curata, departe de orice ̨nchipuire ce ispiteste g̢ndul, ̨ntelegere de taina, la care mintea ajunge cu ajutorul cuvintelor Dumnezeiesti, frica ce taie lenevia si nepasarea si stinge orice pofta Рiar ̨n cele din urma, libertatea omului adevarat, bucuria si ̨nvierea sufleteasca ̨mpreuna cu Hristos ̨ntru ̨mparatia Lui. Iata si m̢ntuirea.

Iar daca cineva se va arata nepasator fata de aceste doua mijloace, sa stie urmatorul lucru: nu doar ca se va vatama pe sine în toate privintele, ci va clatina si însasi temelia virtutilor. Acestea, daca le va pastra în sine si va ramâne întru ele, sunt începutul si capul lucrarii Dumnezeiesti în suflet, usa si calea catre Hristos: asijderea, daca cineva se rupe si se departeaza de ele, ajunge la patimile potrivnice lor: rasfatul trupului si ratacirea trupeasca, adica umblarea dupa obiceiurile lumii, care deschid intrare în suflet tuturor pacatelor si tuturor patimilor.

Caci arata numai ̨ngaduinta fata de obiceiurile lumii, care nu sunt altceva dec̢t ratacire trupeasca Рarata numai ̨ngaduinta fata de aceasta ratacire, si sa vezi ce o sa iasa ! Alunecari nepotrivite si neasteptate (continui cuv̢ntul sf̢ntului Isaac), care apropie de caderi, viforul simtirilor [senzatiilor] puternice st̢rnite prin vaz, grabnica aprindere ce pune stap̢nire pe trup, g̢ndurile nęnfr̢nate, ce tind catre cadere, racirea dragostei fata de cele Dumnezeiesti si desav̢rsita parasire a regulilor vietii tale noi, ręnnoirea faptelor rele care fusesera uitate si deprinderea altora, pe care ̨nainte nu le cunoscusei.

Si patimile care, cu harul lui Dumnezeu, fusesera deja omorâte în suflet si nimicite prin uitarea aducerilor aminte pastrate în minte, încep sa se puna iar în miscare si sa sileasca sufletul la lucrarea lor.

Iata ce se întâmpla în tine ca urmare a primei îngaduinte fata de pacat, adica a ratacirii trupului dupa naravurile lumii si a nerabdarii în suferirea petrecerii necajite în noua rânduiala de viata.

Iar cele ce au loc ca urmare a facerii pe placul trupului si mai ales pe placul p̢ntecelui, sunt cu neputinta chiar a fi ̨nsirate: greutate ̨n cap, mare ̨mpovarare ̨n trup si slabiciune ̨n muschi, parasirea pravilelor de rugaciune, lenevia de a face metanii, ̨ntunecarea si racirea inimii, ̨ngrosarea mintii si g̢ndurilor, o ceata groasa si de nepatruns, ce se ̨ntinde ̨n tot sufletul, o puternica tr̢ndavire si plictiseala ̨n orisice lucrare dupa Dumnezeu, precum si neputinta de a gusta ̨n vremea citirii dulceata cuvintelor Dumnezeiesti, ratacirea g̢ndurilor pe tot pam̢ntul, privelisti spurcate ce umplu sufletul si aprind pofta; nęncetata si nesuferita aprindere ̨n tot trupul, de unde vin noi g̢nduri amagitoare, cu care ̨mpreun̢ndu-se sufletul, cade ̨n patimi de ocara, la ̨nceput ̨n sine ̨nsusi Рprin ̨ncuviintare -, apoi si ̨n afara Рprin fapta.

Iata roadele amare care se nasc din ratacirea dupa naravurile lumii si din toata odihna trupului! Stie vrajmasul ca cel ce i se va supune va fi prada lui sigura. Ca atare, se straduieste în fel si chip fie sa strice noile rânduieli de viata buna, fie sa ne plece spre a face oarecare îngaduinta trupului.

Faci o asemenea ̨ngaduinta, cazi ̨n alta Рsi ̨n nici una dintre ele nu vei scapa de caderea ̨n pacat si de ̨ntoarcerea patimilor dinainte.

Fii îngaduitor fata de trup, si el te va aduce la îngaduinta si fata de naravurile lumii.

Un vrajmas te va da pe mâna altuia, fara a înceta sa te lucreze si el; si în doi te vor duce de fiecare data la cadere.

Stiind de acest necaz, sa tii piept cu tarie în ceea ce ai început.

Pentru trup va lupta iubirea de aceasta viata, pentru lume Рdorinta de a placea oamenilor. Adu ̨mpotriva lor ajutoare: ̨n chinuirea trupului simtirea vietii celei adevarate, si ̨n respingerea obiceiurilor lumii Рtovarasia cu oamenii adevarati. Trupul va ̨ncepe sa se smiorcaie si sufletul sa t̢njeasca ? Inarmeaza-te cu rabdare, ̨nsufleteste-te cu acest g̢nd: ca te asteapta moartea, ̨ngaduinta fata de trup si de naravurile lumii naste moartea prin caderea ̨n pacat: moartea cea adevarata si vesnica. Si trupul dimpreuna cu lumea ̨i sperie cu moartea pe cei ce merg ̨mpotriva cerintelor lor, ̨nsa aceasta moarte e paruta Рnu adevarata, ci nascocita de vrajmas ca sa bage ̨n sperieti. Mai bine sa fim gata de aceasta moarte spre m̢ntuire, pentru a scapa de moartea cea pierzatoare.

Bineînteles, acesta e un lucru greu. De asta se si cheama calea aceasta „calea strâmta si necajita”: numai ca Dumnezeu, Cel Nemincinos, a unit-o cu fagaduinta mângâietoare ca ea duce la viata.

Numai nebunii, spune sfântul Isaac, prefera o mica odihna din fata lor unei împaratii îndepartate, nestiind ca mai bine este sa rabzi chinuri în nevointa decât sa te odihnesti pe patul împaratiei pamântesti si sa fii osândit pentru lenevie.

Cei întelepti vor mai bine moartea, numai sa nu cada sub învinuirea ca au împlinit vreuna din faptele lor fara trezvie. Nu fii trândav atunci când este vorba de ceea ce te face viu cu adevarat, si nu te lenevi sa mori pentru aceasta.

Cu asemenea g̢nduri si asemenea povete Parintesti [patristice] ̨ntariti-va hotar̢rea de a rezista ̨n noile r̢nduieli bune de viata, ̨n ̨mpotrivirea fata de naravurile lumii, si de a nu face grija de trup spre pofte. Prin asta veti scapa de lucrul cel chinuitor Рde robia pacatului, si veti intra degraba ̨n libertatea fiilor lui Dumnezeu, atunci c̢nd, ̨ntariti fiind de puterea lui Dumnezeu, veti ̨ncepe sa umblati deja fara ̨mpiedicare, fara sfortari, fara jertfe deosebite, ̨ntru poruncile Domnului, asa cum umbla fii ̨n casa tatalui lor. Amin.

13 martie 1866

 

Lasă un răspuns