Arhim. Teofil Paraian_Adormirea Maicii Domnului

Arhim. Teofil Paraian_Adormirea Maicii Domnului

i400.jpg

Din „Predici la praznice si sarbatori”
Arhim. Teofil Paraian

Adormirea Maicii Domnului
(15 august) Maica Domnului a fost ridicată cu trupul la cer

Înaltpreasfinţia Voastră, Preasfinţia Voastră, preacuvioşi părinţi şi iubiţi credincioşi, astăzi prăznuim una dintre sărbătorile Maicii Domnului, şi anume Adormirea Maicii Domnului. Numim astfel această sărbătoare pentru că avem încredinţarea că Maica Preacurată, cea care L-a născut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după ce s-a mutat din această viaţă, a rămas întru rugăciuni neadormită. A murit şi Maica Domnului la vremea potrivită, aşa cum mor toţi oamenii, însă noi înţelegem moartea Maicii Domnului, nu în sens de dispariţie, ci în înţeles de mutare din această viaţă, şi, de aceea, spunem că Maica Domnului „a adormit”.

Maica Domnului, după ce s-a mutat din această viaţă, a fost aşezată în mormânt aşa cum sunt aşezaţi cu cinste cei credincioşi. Sfânta noastră Biserică învaţă că, de fapt. Maica Domnului n-a rămas în mormânt, ci a fost luată la cer cu sufletul şi cu trupul. Toţi sfinţii lui Dumnezeu trăiesc lângă Dumnezeu cu sufletul, însă trupurile sfinţilor sunt aici, în această lume. Noi cunoaştem trupuri ale sfinţilor nestricate, pe care le cinstim, dar dintre cei mutaţi din această viaţă, doi au fost mutaţi cu trup cu tot, mai presus de lume, şi anume: Enoh şi Sfântul Prooroc Ilie. Despre Enoh se spune că i-a plăcut lui Dumnezeu şi l-a luat la Sine, iar despre Proorocul Ilie se spune că a fost mutat la cer într-o căruţă de foc, în văzul celor ce erau atunci de faţă, între care era şi proorocul Elisei.

Ceilalţi sfinţi au fost luaţi cu sufletul la Dumnezeu, dar au rămas cu trupurile aici, pe pământ. Maica Domnului a fost învrednicită de Domnul nostru Iisus Hristos să-şi sfârşească viaţa pământească aşa cum şi-a trăit-o. A trăit în smerenie şi pentru aceasta Mântuitorul a vrut ca ea să se mute din această viaţă tot în smerenie. Toată viaţa sa, Maica Domnului a fost un adânc de smerenie şi sfârşitul vieţii ei a fost tot un adânc de smerenie.

A murit, a fost înmormântată şi apoi, din mormânt, a fost înălţată la cer. Bineînţeles, mai întâi s-a înălţat cu sufletul, apoi sufletul s-a unit din nou cu trupul, înviind, aşa cum vor învia toţi credincioşii la a doua înviere. Maica Domnului s-a înălţat la cer şi cu sufletul, şi cu trupul; aceasta este învăţătura Bisericii noastre, arătată în slujbele Bisericii noastre.

E rânduit ca la această sărbătoare şi-n toată vremea cât ţine această sărbătoare, adică până-n 23 august inclusiv, la sfintele slujbe să se spună şi un cuvânt de propovăduire, care are următorul cuprins: ,,Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită, şi întru folosinţă, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu o au ţinut. Căci pe ceea ce este Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce s-a sălăşluit în pântecele ei, cel pururea fecioresc”.

Iată, iubiţi credincioşi, ce ne învaţă Sfânta noastră Biserică la Adormirea Maicii Domnului: că Maica Domnului, cea aşezată în mormânt, n-a fost ţinută de mormânt şi de moarte. De ce ? Pentru că a mutat-o la viaţă. Cine? Acela care cândva a fost în pântecele ei, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din Preasfânta Fecioară Măria. Domnul Iisus, care a primit trup omenesc din ea, a învrednicit-o să fie acolo unde este El, n-a lăsat-o în mormânt şi n-a vrut ca Maica Domnului să fie numai cu sufletul acolo unde este.

Maica Domnului – bucuria credincioşilor

Îubiţi credincioşi, Noi ne bucurăm foarte mult când ne gândim la Maica Domnului, şi nu numai în ziua de pomenire a Adormirii ei sau în alte zile de pomenire a ei, ci de fiecare dată când avem un gând către Maica Domnului. De ce? Pentru că de ea se bucură toată făptura, toţi credincioşii şi toţi îngerii: ,,De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc. Ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător “.

O mai numim pe Maica Domnului şi rai de taină, zicând:  „Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos “.O cunoaştem pe Maica Domnului ca pe ceea ce este mai presus de minte şi de cuvânt, ca pe cea pe care n-o poate atinge mintea omenească, nici cuvântul omenesc n-o poate cuprinde: „Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvânt, care ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii, cu un gând, te mărim “.

Mărim pe Maica Domnului ca pe una care este mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui, ca pe una care este mărirea a toată lumea, ca pe una ce este cer şi biserică dumnezeirii. Sunt atâtea gânduri mari şi minunate pe care ni le pune la îndemână Sfânta noastră Biserică! Noi credem aşa, simţim aşa şi aşa mărturisim pe Maica Domnului.

Maica Domnului, mai presus de toate, este Născătoare de Dumnezeu. Aşa o cunoaştem şi aşa o mărturisim. Pentru că este Născătoare de Dumnezeu şi ştim că întru rugăciuni este neadormită, avem încredinţarea că ea este bucuria tuturor credincioşilor dreptmăritori, că este bucuria noastră. Şi nu se poate să nu ne bucurăm de Maica Domnului dacă ne bucurăm de Domnul nostru Iisus Hristos.

O cunoaştem pe Maica Domnului ca pe una care este binecuvântată între femei, ca pe una care este „pururea fericită şi preanevinovată “. Credem că Maica Domnului este mare şi minunată, mai ales pentru că este, pentru veşnicie, locaş al Preasfintei Treimi.

Iubiţi credincioşi, La Bunavestire, când îngerul binevestitor i-a spus vestea cea bună, ea a pus o întrebare: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”(Luca 1,35). Adică, nu m-am gândit niciodată că voi fi cândva mamă. Atunci, îngerul i-a spus taina întrupării Domnului nostru Iisus Hristos: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri, de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema “(Luca, l ,35).

Cuvintele acestea arată lucrarea Preasfmtei Treimi în Maica Domnului. Când s-a învoit să fie mamă a Fiului lui Dumnezeu, zicând: „ Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău ” (Luca l ,38), Maica Domnului s-a făcut, de fapt, locaş al Sfintei Treimi pentru veşnicie: Duhul Sfânt a venit peste ea şi puterea Celui Prea înalt a umbrit-o.

De ce zicem că s-a făcut locaş al Sfintei Treimi pentru veşnicie? Pentru că Maica Domnului este mama Domnului nostru Iisus Hristos în veşnicie şi pentru că nu l-a purtat pe Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei numai în vremea cât a fost rânduit aceasta (până L-a născut), ci L-a purtat mai ales în inima ei. Sigur, Domnul Hristos nu S-a despărţit niciodată de inima Maicii Preacurate, sigur nu S-a depărtat niciodată de ea.

De aceea, noi suntem bucuroşi că o ştim pe Maica Domnului locaş al Preasfintei Treimi, suntem bucuroşi că o ştim binecuvântată între femei, că o ştim ca una care este mamă a tuturor credincioşilor, mamă a noastră. Şi pentru că o ştim aşa, avem încredere în mijlocirile ei şi ne bucurăm să ne aducem aminte de cuvintele ei.

De la ea ne-au rămas puţine cuvinte, dar foarte importante. In afară de cuvintele pe care le-a spus la Bunavestire: ,,Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” (Luca l ,35) şi „Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău ” (Le. 1,38), mai cunoaştem nişte cuvinte de preamărire a lui Dumnezeu spuse de Maica Domnului la vizita pe care i-a făcut-o Sfintei Elisabeta, când Sfânta Rlisabcta a numit-o pe Maica Domnului „maica Domnului meu ” (Luca l, 44). Apoi, ştim cuvintele pe care le-a spus la nunta din Cana Galileii:, ,Faceţi cum vă va spune El” (In. 2, 5) şi nişte cuvinte de mijlocire către Domnul Hristos, şi anume „ Nu mai au vin ” (In.2,3).

Deci, o ştim pe Maica Domnului ca mijlocitoare a noastră, o ştim revărsătoare de gânduri minunate, ne bucurăm de ea şi ne veselim de ea împreună cu soborul îngeresc şi cu neamul omenesc şi o ştim, mai ales, că este rugătoare pentru noi şi după ce s-a mutat din această viaţă. De acolo, de unde s-a mutat, are grijă de noi, ne ocroteşte, ne ajută, ne miluieşte şi chiar cerem ajutorul ei când spunem:
,, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”.

Iubiţi credincioşi, Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate bucuriile izvorâte din credinţa noastră dreptmăritoare, deci şi pentru bucuria de a o şti pe Maica Domnului ocrotitoarea noastră, de a o şti mijlocitoare pentru noi. Să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate bucuriile credinţei noastre dreptmăritoare şi să ne silim să fim şi noi smeriţi ca Maica Domnului, tăcuţi, doritori de Dumnezeu ca Maica Domnului, iar pe ea să o fericim împreună cu toţi sfinţii, de acum şi până-n veac. Amin !

Leave a Reply