Sari la conținut

Pr. Teofil Paraian_Duminica 5 dupa Rusalii

Din „Credinta lucratoare prin iubire – Predici la duminicile de peste an”
Arhim. Teofil Paraian

Duminica a 5-a dupa Rusalii

(Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei)
Mt. 8, 28-34; 9, 1

Lupta cu ispitele

Ispita Рo ̨ncercare, un examen

Iubiţi credincioşi,

Cu toţii ştim că de la Domnul nostru Iisus Hristos ne-a rămas o rugăciune, rugăciune pe care o găsim în două locuri în Sfânta Evanghelie. Este vorba de rugăciunea „Tatăl Nostru”.

Ea se găseşte în cuprinsul Predicii de pe munte, în Sfânta Evanghelie de la Matei, cap.VI, şi în Sfânta Evanghelie de la Luca, la începutul cap.XI.

Rugăciunea „Tatăl Nostru” ne-a dat-o Domnul nostru Iisus Hristos ca model de rugăciune şi ca să ne rugăm cu ea.

Sfânta Biserică a păstrat această rugăciune şi a rânduit ca şi credincioşii adunaţi la sfintele slujbe să o rostească, dar şi în rugăciunile lor particulare să se folosească de această rugăciune. Rugăciunea aceasta o cunosc şi oamenii în vârstă, o ştiu şi copiii, o spunem cu toţii, dar nu-i ştim destul de bine cuprinsul şi de multe ori o rostim ca pe ceva învăţat pe de rost şi am putea zice, ca pe ceva ce nu are cine ştie ce rost.

Domnul Hristos, însă, ne-a dat această rugăciune ca să ne mântuim prin ea, să pătrundem înţelesul cuvintelor pe care le rostim şi să le facem ca pe nişte cuvinte ale noastre, să ne rugăm cu adevărat cu cuvintele rugăciunii „Tatăl Nostru”.

Cei care studiază cele cuprinse în Sfânta Evanghelie, ştiu că rugăciunea „Tatăl Nostru” are 3 părţi:

– o parte de început, chemarea sau invocarea: „Tatăl nostru care eÅŸti în ceruri… „;

– urmează apoi 7 cereri;

– apoi încheierea („Că a Ta este împărăţia ÅŸi puterea ÅŸi slava…”).

Intre cele 7 cereri, este ÅŸi cererea: „ÅŸi nu ne duce pe noi în ispită „. Aceasta este a 6-a din cele 7 cereri. Vreau să mă opresc puÅ£in asupra cuvintelor: „ÅŸi nu ne duce pe noi în ispită „, ÅŸi să vă vorbesc astăzi despre ispită ÅŸi despre lupta împotriva ispitelor.

Iubiţi credincioşi,

Cu toate că spunem adesea cuvintele: „ÅŸi nu ne duce pe noi în ispită „, trebuie să recunoaÅŸtem că nu toÅ£i credincioÅŸii ÅŸtiu ce este aceea o ispită. „A ispiti” în limba slavonă înseamnă a încerca, a pune pe cineva la examen.

Ispita, prin urmare, este o cercetare a omului, o încercare. Pe limba latină, cuvântul ispită se spune „tentaÅ£ia „. Când zic că  „m-a tentat ceva „, e acelaÅŸi înÅ£eles cu m-a ispitit. Unii dintre credincioÅŸii noÅŸtri au încercat să introducă în rugăciunea Tatăl Nostru, în loc de cuvântul „ispită”, cuvântul cercare. N-a prea mers. S-a statornicit cuvântul ispită ÅŸi nu-i nimic, e foarte bine, numai să ÅŸtim noi despre ce e vorba.

Noi ÅŸtim că a ispiti pe cineva înseamnă, de cele mai multe ori, a-l îndemna la ceva rău. Dar, de fapt, a ispiti înseamnă ÅŸi a-l cerceta. Când se face cineva episcop, zice că i se face „Ispitire canonică”, adică e cercetat ca să se vadă dacă are dreapta credinţă, dacă crede cum trebuie, dacă-i vrednic de episcopie.

Deci, în acest înÅ£eles, cuvântul a ispiti are un înÅ£eles bun – a cerceta, a vrea să ÅŸtii cum stă cineva cu toate ale lui. Aceasta este de fapt ÅŸi ispitirea spre cele rele, pentru că dacă omul este hotărât spre cele bune ÅŸi e întărit spre cele bune, nu poate să-l clintească nimeni din cele bune către cele rele, ÅŸi atunci ispita – am zice noi – nu reuÅŸeÅŸte, nu-ÅŸi atinge scopul.

Cele trei ispitiri ale Mântuitorului

Iubiţi credincioşi,

In Sfânta Evanghelie de la Matei, în cap. IV, şi în Sfânta Evanghelie de la Luca, tot în cap. IV, este vorba de o ispitire pe care Diavolul i-a făcut-o Domnului Hristos.

Se spune anume că Domnul Hristos s-a retras 40 de zile în pustie după ce a fost botezat de către Ioan Botezătorul. Şi acolo, în pustie, diavolul L-a ispitit cu 3 ispite.

Mai întâi, pentru că Domnul Hristos era flămând, după postul cel îndelungat, a zis diavolul către Domnul Hristos: „Dacă eÅŸti Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se prefacă înpâini”. Domnul Hristos însă a răspuns: „Scris este: nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu „.

Deci, diavolul n-a avut putere să Il rătăcească pe Domnul Hristos de la bine spre rău. Domnul Hristos i-a răspuns cu un cuvânt din dumnezeiasca Scriptură. Apoi, i-a arătat diavolul Domnului Hristos toate bogăţiile lumii de pe un munte înalt ÅŸi i-a spus: ” Uite, toate acestea sunt ale mele ÅŸi Å£i le dau Å£ie, dacă mi te închini mie”.

Domnul Hristos a răspuns: „Scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini ÅŸi numai Lui unuia să-i slujeÅŸti”. Nu L-a putut apleca diavolul spre dorinÅ£a bogăţiei, căci Domnul Hristos n-a fost în situaÅ£ia de a fi putut fi clintit din bine.

L-a dus apoi pe templul din Ierusalim, pe acoperiÅŸ, ÅŸi i-a zis: „Aruncă-te jos de aici, căci Dumnezeu va porunci îngerilor să te Å£ină, ca nu cumva să izbeÅŸti de piatră piciorul tău „. Åži domnul Hristos a zis: „Scris este: să nu ispiteÅŸti pe Domnul Dumnezeul tău „. Åži cu aceasta a biruit ispitele diavolului.

Ispita vine de la diavol, dar şi din inima noastră necurăţită

Iubiţi credincioşi,

Cuvintele acestea din Sfânta Evanghelie pe care le puteţi citi şi voi singuri, ne arată că diavolul este ispititor, dar ne arată şi aceea că omul trebuie să fie împotrivitor.

Şi dacă omul este întărit în bine, nu-l poate povârni nimeni spre rău.

Ne mai arată apoi că împotriva gândurilor rele putem să stăm numai cu gândurile cele bune.

Avem gânduri bune, înlăturăm cu ele gândurile cele rele.

Voi ÅŸtiÅ£i cuvântul românesc care zice: „cui cu cui se scoate”.

Asta merge tare bine la gânduri: „Gând cu gând se scoate „.

Nu poţi scoate un gând rău, decât cu un gând bun.

Dacă n-ai gânduri bune, cresc în tine gândurile rele.

Şi atunci ispita îşi urmează cursul şi de la gând ajungi la privire nepotrivită, de la privire nepotrivită la cuvânt nepotrivit, şi apoi la faptă.

A fost întrebat Cuviosul Pimen cum se răsplăteÅŸte răul cu rău ÅŸi a răspuns acesta: „ Răul cu rău se răsplăteÅŸte mai întâi în gând, apoi în privire, adică te uiÅ£i urât la acela care Å£i-a făcut vreun rău, apoi în cuvânt, îi zici un cuvânt sau chiar zece în loc de unul, ÅŸi apoi ajungi la faptă”.

Dar, zice Cuviosul Pimen: „ Dacă tai gândul cel rău, la celelalte nu mai ajungi”.

Nu mai ajungi nici la privire urâtă, nici la cuvânt nepotrivit, nici la fapta cea rea. Nu ajungi pentru că ai tăiat rădăcina răului, ai tăiat gândul cel rău şi aceasta este împotrivirea cea mai de căpetenie pe care trebuie să o facă omul ca să scape de ispite.

Dar, iubiÅ£i credincioÅŸi, aÅ£i putea zice: e drept că în Sfânta Evanghelie se spune că diavolu-i ispititor, îi rău ÅŸi vrea să ne povârnească spre rău, e drept că se scoate gând rău cu gând bun, dar în Sfânta Evanghelie, Domnul Hristos a spus că: „Din inima omului pornesc cugetele cele rele, desfrânările, hoÅ£iile, omorurile, preacurviile, poftele de înavuÅ£ire, vicleniile, înÅŸelăciunea, necumpătarea, pizma, hula, trufia ÅŸi uÅŸurătatea”” (Mc.7, 2l-22).

Şi toate acestea spurcă pe om. Să luăm aminte: a zis Domnul Hristos că din inima omului pornesc, întâi şi-ntâi cugetele cele rele. Deci, din inima omului.

Nu zice că ispititorul aduce omului cuvânt sau gând de ispitire, ci zice că din inima omului pornesc. Acum cum e?

Vine de la diavolul, ori vine din inimă ispita?

Iubiţi credincioşi, să băgăm de seamă, vine şi de la diavolul şi vine şi din noi. Că diavolul după ce ne alcătuieşte după chipul lui, după răutatea lui, apoi nu mai stă de noi, că facem noi răul şi fără el. După ce ne-am deprins cu relele, nu de fiecare dată vine diavolul şi-ţi dă un gând rău.

Să ascultăm de duhovnic,
nu de gândurile şi părerile proprii

Ne spune Domnul Hristos: „Omul bun, din comoara cea bună a inimii sale scoate cele bune; omul cel rău, din comoara cea rea a inimii sale scoate cele rele” (Mt.12, 35).

De aceea zice Sfantul Marcu Ascetul: „ Să nu asculÅ£i de inima ta câtă vreme mai sunt patimile în ea. Că cele ce le are înăuntru, pe acelea Å£i le pune înainte „.

Şi părinţii cei duhovniceşti, oameni cu multă chibzuinţă, cu mult dar şi cu multă luminare de la Dumnezeu, ne învaţă să ne cercetăm gândurile şi să ne mărturisim gândurile.

Ce înseamnă să-ţi mărturiseşti gândurile?

Să le spui la un părinte duhovnicesc, la un preot duhovnic şi să cercetezi gândurile, dacă sunt după voia lui Dumnezeu sau nu, şi să faci ce îţi spune el, nu ce ţi se pare ţie.

Spune undeva în Pateric: „Unde vei vedea pe cel tânăr vrând să se urce la cer de voia lui, trage-l pe el jos, că nu-i e de folos să se suie „.

Deci, nu ţi-e de folos nici la cer să te sui din propria ta voinţă, ci numai cu sfat şi cu învăţătură şi să nu te încerci să faci ceva ce ţi se pare ţie, căci cu aceasta te stăpâneşte apoi vrăjmaşul, că apoi ţi se par şi altele ca bune.

In Pateric se spune de cineva că era gata să-l omoare pe tatăl său pentru că i-a venit în gând că tatăl său vine la el cu o secure să-l omoare. Åži atunci a luat el securea. Era pustnic, în pustietate, ÅŸi se gândea poate că-i sfânt, dar nu era nici la măsurile oamenilor răi din lumea asta. Era mai rău. De ce ? Pentru că s-a încrezut în gândurile sale. Åži a mai fost unul – tot în vieÅ£ile sfinÅ£ilor se spune – care a ajuns să se închine vrăjmaÅŸului, pentru că tot de el asculta, nu căuta sfat, nu căuta învăţătură.

Părinţii cei duhovniceşti au rânduit aşa: să cauţi învăţătură, să cauţi îndrumare, să te alcătuieşti după conştiinţa celor care au o conştiinţă înaintată şi sfântă.

Să ne mărturisim şi gândurile

Iubiţi credincioşi,

Se spune, în cuvintele Cuviosului Dorotei, că era un frate oarecare ce se ducea la părintele cel duhovnicesc să-i spună cuvânt de învăţătură. Åži acela îi spunea. De la o vreme, însă, a început fratele să gândească: „ N-ar mai trebui să mă duc la părintele să-i cer îndrumare, pentru că ÅŸtiu eu cam ce mi-ar spune „. Dar el n-a ascultat de gândul acesta ÅŸi s-a dus la părintele, deÅŸi gândul îi zicea: „Nu-l mai deranja, nu-l mai stingheri”.

Deci, el totuÅŸi s-a dus ÅŸi după ce i-a mărturisit gândurile lui, părintele i-a spus exact ceea ce gândea el că-i va spune părintele. După aceea, îi zicea gândul: „ Vezi, că tot degeaba te-ai dus, vezi, că părintele Å£i-a spus ceea ce ÅŸtiai tu că-Å£i va spune? N-ar mai fi fost cazul să te duci”.

Åži ÅŸtiÅ£i ce ia răspuns omul acela înÅ£elept? I-a spus aÅŸa: „ M-am dus pentru că gândul pe care-l aveam înainte de a primi îndrumare era de la vrăjmaÅŸul, dar acum, acelaÅŸi gând, prin îndrumarea cuiva, e de la Duhul Sfânt”.

Iată, iubiţi credincioşi, ce înseamnă să-ţi mărturiseşti gândurile ca să poţi scăpa de ispite.

Căci altfel vrăjmaÅŸul te ia ÅŸi te învârte, cum se spune în Filocalie că l-a învârtit pe unul două săptămâni prin văzduh ÅŸi după aceea l-a lăsat jos. Acum ÅŸtie Dumnezeu ce-o fi fost cu învârtitul acesta, dar un lucru-i sigur – că-i învârte pe mulÅ£i în lumea aceasta, îi învârte cu multe gânduri ÅŸi îi lasă jos ameÅ£iÅ£i ÅŸi trăiesc ca niÅŸte ameÅ£iÅ£i.

Şi poate şi nouă ni se întâmplă de multe ori, mai ales atunci când nu mai ştim ce să facem, când ajungem la o zăpăceală, când nu avem linişte în suflet, când suntem zdrobiţi că: ba aşa, ba aşa, ba pe dincolo, căci cu gândurile te surpă diavolul mai mult decât cu orice altceva.

Deci, iubiţi credincioşi, ce trebuie să facem?

Să ne împotrivim, să ne mărturisim gândurile. Dar ca să-Å£i mărturiseÅŸti gândurile trebuie să ai smerenie, că dacă n-ai smerenie, nu te poÅ£i descoperi cum eÅŸti ÅŸi una o spui ÅŸi alta o laÅŸi ÅŸi atunci păţeÅŸti ceea ce se spune la molitva de la spovedanie: „ Fiule – zice – să nu cumva să ascunzi de mine vreun păcat, ca nu cumva venind la doctor să te întorci fără tămăduire. De vei ascunde de mine vreun păcat, îndoite păcate vei avea”.

De aceea mulţi sunt tot nespovediţi, căci, şi spun, şi nu spun; unele le spun, altele nu, şi atunci, după spovedanie, tot nespovediţi rămân.

Arme împotriva gândurilor rele

Ucenicilor le cam venea somnul în timpul rugăciunii din grădina Ghetsimani a Domnului Hristos; Domnul se ruga şi ucenicii moţăiau.

Atunci, Domnul Hristos le-a spus: „PrivegheaÅ£i ÅŸi vă rugaÅ£i ca să nu intraÅ£i în ispită „. Dar nu le-a spus să privegheze în înÅ£elesul să nu doarmă, că somnu-i de la Dumnezeu, iubiÅ£i credincioÅŸi.

Noi mulţumim lui Dumnezeu dimineaţa, la rugăciune, că ne-a dat somn.

Somnu-i cu bun rost, dar să nu dormim ÅŸi când suntem treji, adică să fim cu luare aminte la gânduri. Aceasta înseamnă „PrivegheaÅ£i!”.

Fi-ţi cu luare aminte ce faceţi, ce se întâmplă în mintea voastră, fi-ţi cu luare aminte ce se întâmplă cu voi.

Asta înseamnă privegheaţi. Dar nu numai privegheaţi, că dacă numai ai priveghea şi nu te-ai şi ruga, ai face lucrul omului fără credinţă.

Noi trebuie să priveghem ÅŸi să ne rugăm, să zicem mereu: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieÅŸte-mă pe mine, păcătosul!”.

Astfel, prin rugăciune, avem un gând de căpetenie ce sfărâmă toate lucrăturile vrăjmaÅŸului ÅŸi vrăjmaÅŸul n-are nici o putere în noi, pentru că el are altă cale de a intra în noi decât calea minÅ£ii. „Minte cu minte se luptă ” – spune în Filocalie. Deci, mintea dacă este întărită în bine, atunci diavolul poate să facă ce vrea, că nu o surpă.

Se spune undeva, în Pateric – ÅŸi parcă citind ne vine ÅŸi râsul, dar sunt niÅŸte realităţi indiscutabile – că era un părinte (Cuviosul Teodor al Fermei) ÅŸi se ruga în chilia lui ÅŸi a venit un diavol ÅŸi a vrut să intre la el ÅŸi n-a putut intra pentru că se ruga cuviosul, l-a legat cuviosul la uşă.

A mai venit ÅŸi al doilea ÅŸi al treilea, ÅŸi când i-a văzut pe cei doi acolo legaÅ£i, în faÅ£a uÅŸii chiliei cuviosului, i-a întrebat pe cei doi: „ Ce-i cu voi aici? ”

Au răspuns: „ Se roagă cuviosul ÅŸi nu putem face nimic. Ne-a legat”.

Orice om care-i preocupat de o idee înaltă, orice om care-i la rugăciune, face neputincioase toate influenţele străine, toate încercările de a intra în sufletul lui ceva care nu-i după voia lui Dumnezeu. Asta înseamnă, de fapt, să-i legi pe draci, îi legi când n-au putere asupra ta.

Iată deci, iubiţi credincioşi, mai ştim o cale de împotrivire, cu rugăciunea. Dar toate acestea în smerenie, căci, se zice că smerenia îi arde pe draci.

Noi, cu mândria îi veselim şi cu smerenia îi potopim. Să ne ajute Dumnezeu să-i potopim cu adevărat cu smerenia, căci smerenia este dezrădăcinătoarea patimilor.

In Filocalia, vol. IX, la Scara Sfântului Ioan Scărarul, se vorbeşte despre înalta cugetare smerită. Acolo se spune că smerenia este dezrădăcinătoarea patimilor, adică le scoate din rădăcină.

Ne mai ajutăm, iubiţi credincioşi, şi cu munca, foarte mult se ajută omul cu munca mâinilor şi a minţii. Se spune în învăţăturile Sfântului Efrem Şirul că a fost văzut un vrăjmaş pe zidul unei cetăţi, dar care numai se întorcea de pe o parte pe alta, că nu prea avea ce face. In toată cetatea nu prea avea ce face pentru că oamenii erau povârniţi spre rele, chiar şi fără uneltirile vrăjmaşului. Dar erau tare mulţi draci în jurul unui pustnic, căci cu acela se luptau şi căutau să-l scoată din ce-i bine.

Dar, ştie Dumnezeu, poate că răutăţile noastre se fac draci, căci aşa se spune în Filocalie. Spun părinţii că patimile cele rele pe care le avem în suflet, pornirile cele rele sunt dracii noştri.

Se ruga un frate de un părinte să ceară de la Dumnezeu să-l izbăvească de duhul desfrânării, de pornirile spre desfrânare. Åži părintele s-a rugat lui Dumnezeu ÅŸi diavolul s-a depărtat, dar el tot n-a scăpat de duhul desfrânării. Åži vine din nou la părintele ÅŸi îi zice: „Roagă-te părinte, căci nu simt nici o schimbare „. Åži atunci părintele s-a rugat din nou. Åži i s-a arătat diavolul ÅŸi i-a zis: „ Eu m-am depărtat de când ai zis întâi, dar el are dracul lui. Care-i acela? a întrebat pustnicul. Zice: „Acela-i îmbuibarea pântecelui, prea multa mâncare ÅŸi somnul prea mult. Astea-l doboară pe el ÅŸi fără mine „.

Deci, fiecare om poate avea dracul lui, dacă-i vorba, că diavolul nu se luptă cu cei mici, ci se luptă cu cei mari. Spune undeva, tot în Pateric, că a zis cineva către un părinte duhovnicesc: „Părinte, cu mine se luptă dracii!”. S-a minunat părintele ÅŸi i-a zis: „ Nu se poate, frate. Nu se luptă cu cei ca noi, ci cu cei mari: cu Moise, c Illie”.

Am zis că ne ajutăm mult şi cu munca. Cum ? Aşa ne ajutăm: că omul care lucrează ceva, acela are întotdeauna ceva de făcut şi nu-i e mintea împrăştiată ca la omul leneş, în nelucrare.

Imi aduc aminte când eram copil, spuneau părinţii mei când ne puneau la treabă, că noi mai stăteam, ne bucuram mai mult să stăm decât să lucrăm:

„Mă copile, pune mâna pe lucru, că-i păcat să stai fară lucru „. Mai întreabă câte cineva pe aici: „ Părinte, lucră călugării ceva? ” Åži zic: „ Lucră, că dacă nu lucră ei, lucră dracii pe ei. Åži ca să nu lucreze dracii, lucră ei”.

Aşa e cu toată lumea, iubiţi credincioşi, nu numai cu călugării, că vrăjmaşul are treabă cu toţi. Deci, lucraţi şi cu mâinile.

Se spune că era Sfântul Antonie cel Mare într-o pustietate ÅŸi a ajuns într-un fel de moleÅŸeală, într-un fel de plictiseală să se tot roage. Åži atunci a zis: „ Doamne, ce să fac să mă mântuiesc? Că nu mă lasă gândurile „.

Åži a văzut un înger în chip călugăresc, ce stătea jos ÅŸi împletea o funie, deci lucra cu mâinile ÅŸi după aceea se scula la rugăciune ÅŸi iar se aÅŸeza ÅŸi lucra, ÅŸi iar se scula ÅŸi se ruga. Åži în felul acesta i-a arătat Sfântului Antonie ce are de făcut ÅŸi i-a zis: „Fă aÅŸa ÅŸi te mântuieÅŸti”.

Iubiţi credincioşi,

Vedeţi câtă osteneală, câtă trudă, câtă luare aminte trebuie omului ca să ajungă să scape de rele.

Se spune că era într-o mănăstire un părinte care scria cărÅ£i, copia. Scria ce scria, îşi ridica ochii la cer, zicea ceva cu mintea, iar scria mai departe ÅŸi-l întrebă un frate care s-a nimerit pe acolo: „ Ce faci părinte, de ÅŸi scrii, ÅŸi te uiÅ£i ÅŸi la cer? Părintele i-a zis: „ Măi frate, tu eÅŸti călugăr ÅŸi nu ÅŸtii ce fac? Lucru cu mâinile, copiez, dar după aceea mă gândesc la Dumnezeu, ridic ochii spre cer ÅŸi zic: Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte. Doamne, ca să-mi ajuÅ£i mie grăbeÅŸte. Slavă Å¢ie Doamne, slavă Å¢ie. Åži iar scriu, ÅŸi iau putere din rugăciune, pentru munca pe care o fac”.

Voi ştiţi, iubiţi credincioşi, cei de la ţară cel puţin, că nu-ţi pierzi vremea când îţi baţi coasa. Aşa-i că nu ţi-o pierzi? Dimpotrivă, o câştigi. Ia să coseşti o zi întreagă cu o coasă nebătută! Aşa cum atunci când îţi baţi coasa ai spor la cosit, tot aşa când te rogi ai spor la împlinirea binelui. Dumnezeu să ne ajute! Amin!

Lasă un răspuns