Sari la conținut

Duminica 23 dupa Rusalii – Sfantul Chiril al Alexandriei

8,26 „Au sosit cu luntrea în Å£inutul gadarenilor. „

Mîntuitorul împreună cu sfinţii ucenici au mers în ţinutul gadarenilor şi aici le-a ieşit înainte un om care se făcuse sălaş al multor duhuri necurate fiind ieşit din minţi şi din dreapta cugetare şi care nu era deloc lipsit de asemănare cu cei morţi şi aşezat în pămînt.

Ba chiar, era poate într-o stare mai rea decît ei. Căci el umbla gol printre mormintele celor repausaţi şi era o dovadă şi o probă a lipsei de omenie şi a cruzimii demonilor.

Căci Dumnezeul tuturor cu bună chibzuinţă a lăsat ca unii oameni să fie supuşi şi stăpîniţi de demoni, nu pentru ca ei să pătimească, ci pentru ca noi să învăţăm prin ei, în ce fel sînt duhurile rele şi cum se poartă cu noi şi astfel să ne dăm în lături de la dorinţa de a ne supune lor.

Căci un singur om pătimeşte şi suferă de stăpînirea demonilor dar mulţi se zidesc şi se întăresc.

Iar gadarenul (în textul sf. Chirii este = o gerghesinos) sau cetatea demonilor care se ascundeau în el, a căzut înaintea lui Hristos ÅŸi a strigat următoarele: „Cei ai cu mine Iisuse Fiul lui Dumnezeu?”

Dar te rog, priveÅŸte la aceste vorbe, că sînt arătătoare a unei temeri amestecate cu multă cutezare ÅŸi prostie. Căci este o probă a prostiei celei diavoleÅŸti această îndrăzneală de a spune: „Ce ai cu mine, Fiul lui Dumnezeu?” Åži este o dovadă de înfricoÅŸare, faptul că roagă să nu-1 chinuiască.

Dar dacă ÅŸtii că El este Fiul lui Dumnezeu Celui Prea înalt, atunci mărturiseÅŸti că El este Dumnezeu al cerului ÅŸi al pămîntului ÅŸi a celor din ele. Atunci cum de răpeÅŸti tu cele ce nu sînt ale tale, ÅŸi care sînt ale Lui? Åži apoi zici: „Ce ai cu mine?”

Care dintre împăraÅ£ii de pe pămînt va răbda ÅŸi va suferi oare să lase pînă la sfîrÅŸit ÅŸi întrutorul pe oamenii supuÅŸi sceptrului lor, sub stăpînirea barbarilor? Tu scoÅ£i vomitînd cuvintele ce Å£i se potrivesc Å£ie. Åži acestea sînt: „Mă rog Å£ie nu mă munci?”

Şi te rog cititorule, priveşte iarăşi slava cea neasemuită a Aceluia care este mai presus de toate, adică uită-te la puterea nebiruită a lui Hristos. El îl constrînge pe satana, voind ca satana să nu păţească decît aceasta. Fiindcă pentru el sînt foc şi flăcări cuvintele lui Hristos!

E adevărat ceea ce spune fericitul cîntăreÅ£ de psalmi: „MunÅ£ii se topesc ca ceara înaintea Domnului” (Ps. 96, 5). Desigur aici psalmistul compară ÅŸi asemuieÅŸte munÅ£ii cei înalÅ£i ÅŸi mîndri cu puterile cele rele. Dar ele sînt date la o parte ca de un foc, de către puterea Mîntuitorului nostru ÅŸi de tăria Sa, ÅŸi se topesc ca ceara.

Hristos a întrebat şi a poruncit să-i spună care era numele Său. Dar oare El a întrebat aceasta fiindcă nu ştia, şi oare căuta El să afle acest lucru ca un om dintre noi? Nu e oare lucru prostesc să arătăm aceasta sau să cugetăm în felul acesta?

Căci ştia toate ca Dumnezeu şi El cercetează inima şi rărunchii.

Hristos a întrebat pe demoni, cu bună chibzuinţă, pentru ca să învăţăm că o mare mulţime de demoni a apucat şi a înhăţat un singur suflet omenesc.

Căci Domnul cunoştea mulţimea demonilor care locuia în acel om, dar cei ce, stăteau înjur ca privitori, vedeau un singur om, şi auzeau glasul unei singure voci.

De aceea Hristos spune: „Spune, care este numele tău”. Aceasta făcea El, pentru ca să nu spună că sînt multe acele duhuri ÅŸi să nu fie crezut, ci pentru ca înÅŸiÅŸi demonii să recunoască ÅŸi să mărturisească că sînt mulÅ£i.

8.31 „Şi Il rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adinc. „ Intrucît alte duhuri necurate fuseseră trimise mai înainte în adînc, cele care rămăseseră se temeau de aceastea.

8.32 „ Åži L-au rugat să le îngăduie să intre în ei. „
Turma duhurilor celor necurate a cerut turma de porci care era la fel ÅŸi deopotrivă cu ei. Iar Hristos le-a îngăduit – cu bună chibzuinţă, cu toate că ÅŸtia prea bine cele ce aveau să se petreacă cu ei.

Căci Hristos le-a dat îngăduinţa aceasta, pentru ca acest lucru să fie pentru noi, împreună cu celelalte, prilej de folosinţă şi nădejde sigură. Căci demonii au cerut puterea porcilor desigur fiindcă nu o aveau. Dar cei care nu au această putere a unor vieţuitoare atît de mici şi de ieftine (nevrednice), cum ar putea să vatăme pe vreunul din oamenii care au primit pecetea de la Hristos, şi care sînt legaţi de nădejdea în El?

Şi putem învăţa, în afară de acestea, şi următoarele din cele ce s-au întîmplat turmei aceleia de porci: că demonii cei mîrşavi sînt răi şi uneltesc răutăţi împotriva celor ce au ajuns să fie supuşi.

Căci acest lucru îl arată şi încă limpede, faptul că s-au aruncat în apă porcii şi s-au înecat în valuri, însă, pentru această pricină, Hristos le-a îngăduit lor cele ce cereau, pentru ca să învăţăm din cele petrecute, ce fel sînt demonii, cît de cruzi sînt şi de fioroşi.

Din „Comentar la Sfanta Evanghelie de la Luca”,
Sfantul Chiril al Alexandriei
Editura Pelerinul Roman
Oradea 1998

Lasă un răspuns